China se află şi ea în goană după bogăţiile din Arctica
Regiunea Arctica devine, în ultimul timp, un punct de interes pentru aproape toţi actorii principali de pe arena geopolitică. Îşi face drum încolo şi China, în pofida faptului că nu este oficial stat riveran Arcticii.
Chiar şi aşa, autorităţile de la Beijing nu au de gând să se operească, deoarece îşi numeşte poziţia geografică drept „aproape polară” şi deloc nu se arată preocupate că, dacă urmăm această logică, „aproape polar” se vor dovedi a fi situate majoritatea statelor din emisfera nordică.
Numeroşi experţi cred că lipsa unei baze considerabile de resurse îi împinge pe chinezi spre Arctica. Într-adevăr, regiunea este aproape ultima puşculiţă nedescoperită de oameni, iar acolo sunt depozitate colosale de hidrocarburi, metale rare, aur, argint şi alte resurse naturale importante.
Serviciul geologic american a publicat, încă 2008, date potrivit cărora regiunea arctică ar conţine aproape un sfert din rezervele mondiale de petrol şi gaze. În acest sens, Rusia este norocoasă, deoarece îi aparţine o mare parte din zona arctică. Datele Gazprom arată că numai platoul continental al Rusiei conţine aproximativ 100 de miliarde de tone de hidrocarburi. Rezervele de gaze din peninsula Yamal ar fi de aproape 16 trilioane de tone, în adâncurile din zonă s-ar afla 230 milioane de tone de gaz condensat şi aproape 300 de milioane de tone de petrol.
Există şi un alt aspect, de ordin natural. Gheţarii arctici se topesc, în contextul schimbărilor climatice. Încălzirea globală nu mai este demult un proces de viitor, ci unul care ţine de prezentul nostru.
Mai mult, nici progresul tehnico-ştiinţific nu bate pasul pe loc. Tehnologiile moderne permit cu greu, însă cu succes explorarea regiunilor polare. În consecință, bogăţiile arctice devin mai accesibile (deşi, bineînţeles, cuvântul „accesibil” ar trebui pus în ghilimele, deoarece accesibilitatea reală a regiunii arctice este foarte şi foarte relativă).
În afară de rezervele colosale de hidrocarburi par atractive şi perspectivele comerciale de explorare a căilor prin Marea Nordului. Este posibil ca în câţiva ani operatorii privaţi de transport să dorească să profite de ruta Mării Nordului. Această cale prezintă o importanţă mare pentru China, deoarece este cea mai scurtă între cele mai mari pieţe ale Europei şi regiunea Asia-Pacific. De aceea, statele şi companiile pruivate care vor ocoli traseul sudic şi vor transporta mărfurile prin Arctica vor primi, fără îndoială, diverse beneficii economice şi dividende.
Renaşterea căilor prin Marea Nordului ar putea schimba traseele comerțului mondial, mai ales că topirea gheţarilor apropie, dacă putem spune aşa, Europa, Asia şi America. Pentru China, în calitate de unul dintre principalii exportatori mondiali, este mai mult decât avantajos.
